Iartă-mă

De cele mai multe ori ne pierdem răbdarea când vine vorba despre puii noștri de om și e firesc să fie așa, întrucât venirea pe lume a unui nou membru este plină de emoții și stări care ne fac să refulăm.

Recunosc că uneori când o auzeam pe cea mică plângând necontrolat sau țipând efectiv, îmi dădeam ochii peste cap și mă duceam într-o stare plină de nervi să o liniștesc. Nu reușeam să-mi dau seama că acest comportament al meu nu face decât să amplifice starea negativă în care ne aflam.

Așa că, puiule:

• Iartă-mă că uneori nu reușesc să fiu aproape de tine imediat ce te trezești din somn și ești speriată de camera goală;
• Iartă-mă că atunci când tu plângi, eu nu reușesc să mă abțin din bombănit;
• Iartă-mă că uneori, atunci când te țin în brațe mă gândesc la cum ar fi să trag un pui de somn;
• Iartă-mă pentru simplu fapt că-mi pierd răbdarea și uit că ești cel mai de preț dar;
• Iartă-mă că uneori mă gândesc cum era viața în doi și-n sinea mea mă gândesc cum ar fi să dau o fugă măcar până la magazinul de la colț, adică să am o mică "escapadă";
• Iartă-mă că uneori șimi doresc să adormi mai repede ca să apuc și eu să mă odihnesc puțin;
• Iartă-mă că uneori privesc cu nerăbdare spre viitor și nu realizez cât de important este prezentul;
• Iartă-mă că uneori mă gândesc la cum ar fi o zi de răsfăț doar pentru mamii.

De cele mai multe ori mă trezesc plângând la marginea pătuțului ei și mă simt vinovată de unele gânduri care tranzitează în mintea mea. Bineînțeles că nu e vina puiuțului că viața noastră s-a schimbat și așa cum îmi spunea mama trebuie să fiu conștientă că ea este aici cu noi datorită faptului că ne-am dorit-o foarte mult. Nu este vina ei și trebuie să învățăm să ne exprimăm refulările măcar în gând. Știu că este foarte greu și uneori ne mai scapă câte ceva, dar trebuie să fim conștiente că suntem mămici și mai ales oameni. Emoțiile pot fi copleșitoare de cele mai multe ori, iar o mână de ajutor din partea partenerului sau după caz al unui părinte nu strică niciodată.

Încă o chestie pe care am observat că o facem, noi mămicile (neintenționat de cele mai multe ori) este să fim posesive cu puiul nostru. Dragi mămici, profitați de fiecare mic ajutor care vă este oferit. Sănătatea fizică și psihică este tot ce contează cel mai mult pentru puiul vostru. La vârsta aceasta pentru un bebeluș contează mult mai mult ca mămica lui să fie odihnită decât să stea să facă șmotru prin casă. Trăirile și starea noastră de spirit au consecințe și asupra bebelușului care simte și miroase tot.

Data viitoare o să vă povestesc despre o carte care m-a ajutat puțin în lupta mentală pe care o avem cu emoțiile noastre.

Sursa foto: aici.